Reflecțiile unui om nebun

Reflecțiile unui om nebun

M-am gândit să vă împărtășesc câteva din gândurile mele vouă cititorilor(ăia 2,3 câți sunteți) prin intermediul acestei mizerii numite blog.

Să începem atunci:

De ceva vreme încoace mă trece un sentiment de maximă neputință,inutilitate și deznădejde.

Am impresia că dacă mă lovește un jeep pe trecerea de pietoni voi muri nevinovat, scurt, dur, fără lacrimi și fără urmări pt. blonda, diplomatul din jeep.

Am impresia că dacă voi fi jefuit, lovit cu bâta-n cap pe stradă, voi rămâne handicapat, fără bani, umilit de lege și uitat de lume iar Poliția nu o să facă nimic, pentru că ei au alte treburi mai importante decât să instrumenteze cazul unui nimeni.

Am impresia că dacă voi avea un atac de epilepsie sau voi leșina pe stradă, doctorul de pe ambulanță va ajunge în timp util doar ca să-mi noteze decesul, sec, steril într-un carnețel sau mai rău să-mi dea un tratament incorect ce-mi va agrava situația.

Am impresia că orice aș face la servici, nu pot schimba părerile oamenilor și oricât de bine aș lucra sigur se găsește un șpăgar care să avanseze mai repede sau care să mă calce în picioare.

Am impresia de altfel că munca pe care o fac eu cel puțin acum nu contează, nu a contat și nu va face o diferență în lumea asta mizeră, sunt doar un simplu sclav pe plantație.

Am impresia că în ritmul actual nu voi putea niciodată să-mi întemeiez o familie și să trăiesc fericit la casa mea, fără să fiu dator vândut, poate pe 2,3 generații la sistemul infect și murdar bancar din căcatul ăsta de țară.

Am o vagă impresie că oamenii care coordonează masterul din ASE la care cu silă și greață compun o dizertație sterilă la fel ca mințile lor se cred niște nominalizați la premiile puliițer neînțeleși.

Am o vagă impresie că dacă mâine mor voi fi precum un strop de ploaie în mare, cu nimic care să rămână peste timpuri, nimic care să ateste că undeva, cândva, cineva, poate un suflet de om, poate un tânăr aspirant,a realizat ceva, a impresionat pe cineva, a reușit în viață.

Am impresia că din momentul în care m-am născut în această țară am pierdut. Am pierdut dreptul la sănătate, la judecată dreaptă, la sprijin din partea statului, la sprijin din partea prietenilor, la prietenie adevărată nebazată pe interes, la dreptul de a alege, la dreptul de a accede mai sus, la dreptul de a visa, la dreptul de a-mi depăși condiția.

Dar nu-i nimic, mâine voi porni mașina temător la traficul idiot și periculos, temător la sănătatea mea fragilă, temător la gândul că mi-aș putea pierde locul de muncă și temător la gândul că oricare din aceste temeri am pus-o.

Și mai am o impresie de final : am impresia că ăsta e doar începutul.

PS: am o rugăminte comentați vă rog, în bine, în rău tot ce scriu și ce compun 🙂

EXIF information
make Canon
model Canon EOS DIGITAL REBEL XT
exposureTime 1/100 s
fnumber f/5.0
isoEquiv 400
meteringMode Reserved
focalLength 28
exposureMode Manual Exposure
whiteBalance 1
20. februarie 2009, 00:42 details & comments (11) Tagged with: , , The permalink address (URI) of this photo is: https://www.alexandrusavu.ro/2009/02/20/reflectiile-unui-om-nebun/

Comments (11)

  1. Mai, e drept ce spui tu. E drept ca toate chestiile merg acum anapoda. De plecat din tara, daca ai putea, ai pleca ?
    Daca da, de ce nu o faci ?

    Daca noi ne simtim frustrati de chestiile care ni se iau din nastere, ce sa mai faca aia sarmani din Africa, India etc ?

    Sfaturi nu iti pot da pt ca nici eu nu sunt prea departe, insa imi pastrez dreptul de a visa si de a spera. Restul…

    Mushi Mushifebruarie 20th, 2009 at 02:44
  2. Între cei din Africa, India și noi este o diferență. Ei sunt defavorizați și din cauza izolării față de civilizație și din cauza zonei geografice neprimitoare în care trăiesc.

    Pe când la noi problema o reprezintă oamenii …

    De plecat chiar dacă aș putea n-aș mai pleca.

    Alexandru Savufebruarie 20th, 2009 at 09:31
  3. Chestia este ca desi spunem ca la revolutie s-a schimbat sistemul, ei bine, nu s-a schimbat, sau s-a schimbat doar pe hartie. Oamenii sunt tot aia, naravurile aceleasi etc. Din 6 milioane de fosti informatori au schimbat regimul vreo tot atatia, ca nu astia au iesit in strada sa faca gura. Trebuie sa treaca cel putin 2 generatii in care oamenii sa se educe, sa gandeasca si sa cultive o democratie autentica pentru a incepe sa ne comparam cu tarile mai civilizate. Eu zic ca generatia noastra nu se poate numara in acele 2. Poate cei care vin dupa noi.
    Legat de plecat, las acea usa deschisa pentru ca nu stiu daca voi avea sau nu nevoie sa o folosesc. De un lucru sunt sigur. Nu vreau sa fac parte din inca o generatie de sacrificiu. Pentru ca nu merita.

    Mushi Mushifebruarie 20th, 2009 at 13:16
  4. Eu cred că tu ești un optimist incurabil. Eu aș merge pe vreo 3,4 generații.
    Sau pe o bombă nucleară direcționată către rromânia.

    Alexandru Savufebruarie 20th, 2009 at 14:15
  5. Mai…si eu am cam aceleasi dileme in ultima vreme…nu stiu ce sa-ti zic. E deprimanta tare tara asta..cu toate balariile si mizeriile din ea. De plecat, greu sa pleci, greu ca nu poti, greu ca nu vrei. Hai sa schimbam ceva! Dar, ce sa schimbi, ca toti iti dau in cap. Hai sa ne multumim cu ce avem, si sa fim fericiti, greu pentru niste oameni care vor _mai mult_. Complicat complicat. Daca ajungi la vreo concluzie, let me/us know.

    Cristina Vintilafebruarie 21st, 2009 at 11:12
  6. Când sau dacă voi concluziona într-un fel sau altul i’ll let you know 😉

    Alexandru Savufebruarie 21st, 2009 at 14:52
  7. Salut Alex,

    Sunt perfect de acord cu ce ai scris. Traim intr-o tara mizerabila, unde principala activitate a conducatorilor este sa stranga statistici si sa pupe in cur guvernele din vest ca sa aderam … pardon sa ne vindem.

    Pleaca din Romania, aici nu vei fi niciodata fericit. Aici vor fi mereu inaintea ta boraturile care fura, care sunt gata sa-ti futa o flegma daca le zici ceva. Du-te intr-o tara civilizata, unde daca nu te vei imbogati cel putin vei fi fericit si nu te vei trezi frustrat de gandul ca a trecut Gogu si ti-a zgariat cu cheia masina din parcare.

    Eu unul de fiecare data cand am plecat in Europa m-am intors rusinat de faptul ca sunt roman. Nimeni nu da doi bani pe tine.

    Intereseaza-te, de exemplu, daca studiile urmate la soarele sistemului academic din Romania, ASE, iti sunt recunoscute in Anglia. Canci. De ce ? Pentru ca nu sunt prosti sa acrediteze absolventii unui sistem academic unde notiunile facultatii si masterului se confunda una cu cealalta, iar „studentii” sunt de fapt niste trisori. Nu te atac pe tine cand spun asta, ii atac pe cei care vin la FACULTATE, la EXAMEN de PROGRAMARE ORIENTATA PE OBIECTE cu caietele de probleme la info din liceu.

    Crezi ca munca ta conteaza si vei creste pe scara valorilor sociale ? NU. Vei creste cu 0,0001 % cine stie ce statistica din sistemul „economic” si atat.

    Eu unul voi pleca, cat de curand din Romania pentru ca nu am pentru ce sa mai stau.

    PS : mai ai varianta de a deveni un „Hitman” si sa te apuci sa starpesti tot ce prinzi 😉

    Florin Matincăfebruarie 21st, 2009 at 23:30
  8. Răspunsul la întrebările tale se găsește în impresiile mele din postul acesta.

    Singurul lucru care mă mai ține aici este familia, prietena și gândul că poate nici în străinătate nu voi realiza mare brânză ca „outsider”.

    Alexandru Savufebruarie 22nd, 2009 at 00:07
  9. In cazul asta nu ramane decat varianta „Hitman” 😉

    Florin Matincăfebruarie 22nd, 2009 at 09:23
  10. Doar în visele noastre 🙂

    Alexandru Savufebruarie 22nd, 2009 at 13:42
  11. Frumos zis, pentru tara asta mai e o singura speranta, sa plecam toti „noi” si sa ne intoarcem peste 2-300 de ani cand „ei” o sa se fii mancat intre ei.

    Bakhusaprilie 16th, 2009 at 13:37

Leave a comment

Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>